Cazare in Sarata Monteoru
Pensiunea Vila Olga | Cazare Sarata Monteoru
BINE ATI VENIT LA PENSIUNEA OLGA!
Despre Sarata Monteoru
Sărata-Monteoru este o stațiune balneară situată în zona central-vestică a județului Buzău, la aproximativ 20 km nord-vest de orașul Buzău. Localitatea aparține administrativ de comuna Merei și a fost întâi cunoscută între localnici pentru apele tămăduitoare ale izvoarelor sărate.
Localitatea este plasată într-o depresiune intracolinară drenată de râul Sărata, la extremitatea sud-estică a Subcarpaților Curburii, între Dealurile Istriței, dealuri acoperite de o vegetație bogată și la adăpost de vânturi. Climatul depresiunii este continental, cu veri calde și însorite, fără curenți de aer iar precipitațiile și nebulozitatea sunt reduse.
Spre sfârșitul secolului al XIX-lea, localitatea și terenurile din jur au fost cumpărate de grecul Grigore Monteoru, care a dat și numele localității; acesta a exploatat cu succes zăcămintele de petrol, înființând aici și singura mină de petrol din Europa, după care a folosit câștigurile pentru a finanța investiția într-o stațiune turistică.
Apele cu proprietăți curative erau menționate încă din 1837, localnicii din Sarata Monteoru folosindu-le pentru tratarea unor boli cu leacuri rudimentare. Grecul Grigore Stavri (care ulterior și-a luat numele de Grigore Constantinescu-Monteoru) a achiziționat în perioada 1860–1880 toate terenurile petrolifere, precum și întregul sat denumit pe atunci Fundu Sărății și s-a îmbogățit din afacerile cu petrol, comercializând atât țiței brut, cât și ulei mineral fabricat în distileria deschisă în 1871. Tot atunci, s-a înființat la Monteoru singura mină de petrol de la acea vreme din Europa, rămasă încă unicat pe continent, de unde se extrăgea petrol prin galerii subterane la adâncime de 240–320 m.
Dr. Guyenot, medic consultant la Aix les Bains, Franța și medicul personal al omului de afaceri, l-a sfătuit pe acesta să se trateze cu apele folosite de localnici, iar Constantinescu-Monteoru (stabilit deja acolo) a sesizat potențialul afacerilor din turism. Astfel, el a solicitat serviciile arhitectului german Eduard Honzik, care în 1888 construise vila familiei Monteoru, să elaboreze un proiect pentru construirea unei stațiuni balneare. Lucrarea a fost finalizată până în vara lui 1895, între timp fiind descoperit și captat izvorul numărul 2, izvor ale cărui ape aveau să fie studiate din punct de vedere chimic. Inaugurarea a avut loc în ziua de 1 iulie 1895. Monteoru a construit acolo o capelă, un cazinou, un parc în stilul grădinilor englezești, hoteluri și o vilă personală.
In anii de după Primul Război Mondial, s-a înființat Institutul de Hidrologie București, care, în cadrul unui studiu mai larg despre apele minerale din România, și-a îndreptat atenția spre izvorul nr. 2 din Monteoru. Dr. G. Niculescu a constatat că apele izvorului conțin clorură de sodiu și clorură de magneziu, fără a avea însăbicarbonat de sodiu și că au o compoziție asemănătoare celor din stațiunea franceză Châtel Guyon și studiile sale au fost publicate în revista Institutului și au fost prezentate la diferite conferințe. Pe baza acestor date, dr. A. Theohari a stabilit indicațiile terapeutice ale acestor ape în afecțiunile tubului digestiv și anexelor acestuia.